roen
 acum 6 ani

Bucate române

Rossetya




Rossetya


Nu știu alții cum sunt, dar în sezonul rece mai ales, mie unul îmi place să petrec din când în când o seară liniștită într-un local cu atmosferă caldă, familiară, cu bucate românești gătite după rețete vechi, un vin roșu de Dealu Mare și muzică tihnită în surdină.
De câțiva ani pot să mă bucur de astfel de momente la Rossetya, un restaurant discret aflat la doi pași de Piața Rosseti. Locul are o energie aparte și o eleganță mai greu de găsit îndeobște la un restaurant cu specific românesc. Asta poate pentru că găselnița patronilor a fost să-l poziționeze într-o categorie aparte din marea mulțime a restaurantelor cu specific local. Adică fără ștergare pe pereți, farfurii de lut, mobilier din lemn natur și nelipsiții lăutari întotdeauna dornici să-ți transforme cina într-o cumetrie ad-hoc cum găsești în multe locuri din București. Ci mai degrabă un loc cu ștaif, boieresc, care să-ți evoce restaurantele pricopsite din perioada interbelică. De altfel, intenția lor este destul de clar descrisă de următoarea frază de prezentare: “rețete cercate de bucate și cofeturi, muzici alese și atmosferă de salon bucureștean din secolul al 19-lea".

Decorul la Rossetya este extrem de bine ticluit. Au reușit să renoveze frumos o casă din Bucureștiul de altă dată pe care au aranjat-o cu respect pentru conceptul de casă boierească până la cel mai mic detaliu. Pereți cu tapet din mătase, mobilier clasic din lemn masiv, accesorii cu patină și tablouri care evocă farmecul acestui oraș pe vremea când emitea pretenții la titlul de “Micul Paris”. Locul nu este foarte mare și poți risca să nu găsești masă liberă, mai ales seara, dacă te gândești să-l vizitezi fără rezervare. Dacă se întâmplă să n-ai noroc, personalul te îndrumă deseori către un mic salon de la intrare, care arată ca o cafenea și unde poți să bei ceva sau chiar să și mănânci, dacă vânzoleala și spațiul restrâns de acolo nu te deranjează. Serviciul este, de obicei, bun, cu rezerva pe care trebuie să ți-o iei în mai toate localurile românești că poți nimeri pe tura unui ospătar care nu are nici talent și nici tragere de inimă pentru această meserie. Din când în când cafeneaua găzduiește un mic program cu muzică live, seara, dar fără acute și oscilații de volum și cu un repertoriu care rimează cu locul.

Meniul este presărat de bucate cu titluri înnobilate și cu aceleași cuvinte menite să te transpună în atmosferă: “mâncări”, “mezelicuri” și “cofeturi”. Principalul său cusur este că-i prea stufos. Cu greu îți vine să crezi că toate cele aproape o sută de feluri sunt proaspete sau pe gustul boierilor de-odinioară. Și trebuie să mărturisesc că, în lunga mea relație cu acest restaurant s-au mai întâmplat și accidente. Cu toate astea, sunt feluri de mâncare pe care le-am comandat de multe ori și care și-au păstrat gustul nealterat de toanele bucătarului sau de vremelnicia ingredientelor.

Ce-am încercat și ne-a plăcut

O masă boierească începe obligatoriu cu niște “mezelicuri”. Vă recomand zacusca sau salata de vinete (14 lei). Apoi puteți încerca o ciorbă tradițională sau crema Rossetya (14 lei). La felul doi merită să încercați mușchiulețul de berbecuț cu cimbrișor (46 de lei) însoțit de o salată de murături (6 lei) sau un pui boieresc, cu roșie confiată, smântână și rozmarin (26 de lei) cu sote de carote și ciuperci (9 lei). La desert merită să încercați desertul casei, care pare să fie foarte apreciat de cei care au călcat pragul acestui restaurant până acum: prăjitura Rossetya (14 lei). Selecția de vinuri românești este un punct forte al acestui local, în opinia mea. Puteți găsi aici cele mai bune vinuri locale de la Oprișor, Davino, Vinarte, Rotenberg sau Domeniile Săhăteni.

Arhiva stiri

2015
iunie (1)
2012

Ultimele stiri

Nu au fost gasite materiale in aceasta categorie!
sus